Cum adica? :))
Pai.. uite cum. De la un timp… ma simt nesuferita pentru ca ma bag peste lume.
Da…ma duc si sufoc pe toata lumea cu Indragitul „Ce faci?” si dupa… nimic.
Dupa… ma las batuta pentru ca DEJA sunt nesuferita [asa ma simt considerata de unii] si nu vreau sa depasesc limita imposibilului.
Ma bag in seama cel mai mult pe Mess… ca de cateva zile am tocit messu`.
Nu ma baga nimeni in seama?
Lasa ca vad ei.
Si incep… si’i iau pe rand… in special cativa ‘amici’. Si ii zapacesc si saracii prefera sa spuna ca pleaca [si ma baga pe off,sau chiar imi dau ignore].
Da… sunt nesuferita … imi lipsesc multe lucruri! Am o gramada MARE de defecte.
Un singur lucru vreau: PRIETENI.
Vreau sa stiu ca daca spun cuiva un „Buna,Ce faci?” sa mi se raspunda macar cu un ” Buna.Bine.” Nu’i nevoie de INDISPENSABILUL „tu?” pentru ca eu chiar daca fac bine,chiar daca fac rau raspund ca nu fac nimic. :| Si tot asa.
Am nevoie sa mi se spuna din cand in cand un „Ce faci?” dar nu un „Ce faci?” fortat. Am nevoie de unul sincer.De unul in care sa am incredere… sa stiu ca a venit din chestia aia rosie scarboasa numita INIMA.
Am nevoie de PRIETENI,nu amici. PRIETENI ADEVARATI,nu cunoscuti.
Nu ma bag in seama ca n-am ce face,ca as putea sa ma uit la televizor,sau chiar sa ma joc,sa citesc etc. Ma bag in seama pentru ca am nevoie de voi,de raspunsurile voastre.
Aveam si un status acum cateva zile care suna asa: „Vreau sa mi se spuna Cald si Sincer Te iubesc!”
Nimeni,dar absolut nimeni nu mi-a zis-o. Macar puteau incerca sa o spuna,chiar daca nu era un TE IUBESC cald sau sincer. :-j
Nu ma refer la iubirea materna,paterna. Stiu ca ei ma iubesc. Nu ma refer nici la iubirea – dragoste pentru ca sincer,inca n-am gasit-o cu adevarat si n-am nevoie.
Ma refer la iubirea intre prieteni. Am nevoie sa stiu ca pot conta pe cineva.
Am nevoie sa stiu ca da,intr-adevar am si eu un prieten.
In ultimul timp,nu mi-e teama sa recunosc,cel mai bun prieten mi-a fost un NECUNOSCUT pentru ca teoretic,nu stiu cum arata,nu ne-am intalnit niciodata. Cu toate astea,a stiut sa ma asculte.
Ne-am ciondanit totusi… dar a trecut.
El… el a fost singurul,pe langa alte 3 fete [Flori,Danuta si Geni] care imi spunea pe mess „Ce faci?” fara ca eu sa-l fi intrebat ceva.
Odata chiar s-a intamplat sa intru pe mess,iar in minutul urmator a iesit respectivul. Apoi intra iar si ma saluta si-mi zice: „Cand am iesit dupa mess,te-am vazut si nu puteam sa plec fara sa te salut!”
O spun sincer [ca intotdeauna] ca m-a atins fix in chestia aia despre care spuneam ca-i scarboasa; mi-a ajuns la inima.
Am deviat umpic de la subiect insa… chiar ma simteam nesuferita. Vreau ca postul acesta sa fie citit de toti… vreau ca lumea sa stie cum ma simt… dar nu vreau sa se simta obligati sa ma salute,sa ma intrebe ce fac de acum incolo.
P.S.: Multumesc respectivului ca m-a ajutat [nestiind] sa trec peste un fel de mini-depresie.
Special pentru el: Daca citesti asta,sa stii ca n-am mintit o clipa si ca intr-adevar mi-ai ajuns la inima. Esti un prieten foarte bun!
P.S.2: Multumesc celor 3 fete mentionate mai sus pentru ca exista. Fara ele as fi fost de mult darmata. As fi ramas,dintr-un castel,doar pietre. :) Multumesc ca sunteti acolo pentru mine! Multumesc! [Chiar daca nu suntem asa de apropiate,tot cele mai bune prietene imi sunteti.]
P.S.3: Mai sunt cateva exceptii cu care vorbesc aproape zilnic. Pot da si nume,ca nu ma deranjeaza… insa e mai bine [pentru toti] sa pastrez anonimatul. :) Multumesc tuturor care macar ‘ma baga in seama’.
Etern infiniT 